Este scrisă de către Nicola Pugliese. Născut la Milano în 1944, a lucrat o bună parte din viață ca jurnalist la Napoli. Descoperit și promovat de Italo Calvino în calitatea acestuia de editor la Einaudi, Malacqua, primul (și unicul) său roman, a fost publicat în Italia în 1977, cunoscând un succes fulminant. Primirea entuziastă de care s-a bucurat este explicabilă, printre altele, și prin apariția sa la apogeul „anilor de plumb”, când Brigăzile Roșii și extrema dreaptă terorizau Italia cu răpiri și asasinate politice, publicul larg rezonând cu parabola kafkiană, sumbră, care denunța în mod subtil corupția din instituțiile infiltrate de Camorra, reflectând atmosfera de teamă și nemulțumire generalizată. În mod paradoxal, a fost retras subit de pe piață la solicitarea expresă a autorului, care a refuzat să permită republicarea, volumul circulând timp de aproape 40 de ani sub formă fotocopiată sau ca ediții princeps la preț prohibitiv și dobândind statut de roman-cult. Dispariția romanului din librării a coincis cu cea a autorului din viața publică și retragerea din jurnalism, făcând din Nicola Pugliese un „Salinger napolitan”.
Malacqua a fost retipărit de abia în 2013, asta după ce, în 2008, îi apăruse la o editură din Napoli La Nave Nera, o culegere de povestiri.
Nicola Pugliese a trăit izolat într-un sat din Campania până la moartea sa, în 2012.
“Așteptarea era o boală epuizantă, progresivă, care te înșfăca de gât, și strângea, și strângea. Îți trecea prin minte că poate nu aveai să mori, dar nu aveai să mai trăiești niciodată ca înainte.”
Malacqua este o carte interesantă, diferită față de majoritatea cărților citite până acum. Nu mi s-a părut o mare capodoperă, dar este o poveste cu multă forță, ce stârnește anumite întrebări mai mult sau mai puțin incomode despre natura umană. Cartea excelează la capitolul atmosferă, trimițându-ne direct în potopul orașului. Este o relatare ce intră în culisele bizarului, potențând caracterul de roman vizionar. Este o enigmă narativă, un exercițiu de imaginație hipnotică, ca și cum stropii de ploaie te vrăjesc cu ajutorul cuvintelor și al conceptelor create. Melancolia și moartea mustesc în fiecare capitol. Ne spune multe despre așteptare, despre sentimentul de neputința și despre gândurile care te apasă când doar stai și aștepți și aștepți, neștiind ce urmează să se întâmple, mai ales că oarecum ești limitat să ai vreo acțiune. Este o lectură care merită citită.
Comments