Despre autoare. Guzel Șamilievna Iahina s-a născut în 1977, la Kazan. A absolvit Facultatea de Limbi Străine a Institutului Pedagogic de Stat din Kazan, iar din 1999 locuiește la Moscova, unde a urmat cursurile Școlii de Cinematografie, secția scenaristică. A lucrat în relații publice, publicitate și marketing și a colaborat cu articole la revistele Neva, Oktiabr, Sibirskie ogni etc. În 2015 publică primul roman, Zuleiha deschide ochii (Zuleiha otkrîvaet glaza; Humanitas Fiction, 2018). Inspirat din relatările bunicii ei, o învățătoare tătară care a petrecut șaisprezece ani într-o colonie de muncă din Siberia, romanul s-a bucurat imediat de un succes răsunător și a primit mai multe premii prestigioase. În Rusia, în 2015: Bolșaia Kniga (Marea Carte), Premiul întâi și Premiul cititorilor – Locul întâi; Premiul Iasnaia Poliana (Lev Tolstoi), Premiul Kniga Goda (Cartea Anului) și Premiul Zviozdnîi Bilet (Bilet spre stele) al Festivalului Aksionov. A fost finalist la Russkii Buker (Booker Rus), în 2016 i s-a acordat Premiul Cyrano, iar în Franța a apărut în 2017 și a primit Premiul revistei Transfuge. A fost, de asemenea, finalist la Premiul Médicis Étranger.
Auzisem de multe ori expresia “te ține cu sufletul la gură” dar până să citesc acestă carte, nu am înțeles cu adevărat la ce se referă. M-a captivat încă de la primele pagini și m-a ținut cu sufletul la gură pană la ultimul cuvânt. Este o carte foarte bine scrisă, care oarecum te provoacă să treci prin toate stările, să trăiești odată cu personajele. M-am întors în istorie și am trăit odată cu Zuleiha viața grea de pe vremuri, supunerea femeii in fața bărbatului și a soacrei, dedicarea ei față de toate treburile gospodăriei, pe care trebuia să le îndeplinească, oricât de epuizată era. M-a impresionat transformarea ei, iubirea pentru copilul ei, care îi dădea forță să treacă peste orice și să răzbească in orice situație. Mi-a plăcut cum reușește să lase in trecut învățămintele de la mama ei și tot ce știuse ea că este corect și își dă voie să cunoască adevarata iubire alături de Ignatov.
Este fascinant cât de frumos descrie autoarea cum vede profesorul viața, in imaginația lui și cum pasiunea fată de profesie poate sa învingă o boala mintală. Mi-a plăcut cum reușește profesorul Leibe să scape din ghearele bolii care îl ținea captiv, cum viața câștigă în fața morții și cum reușește el in timp, să salveze atât de mulți oameni.
În mod special m-a impresionat relația dintre Ignatov și Iusuf. Chiar dacă ei nu avut o legătură și o relație directă, încă din pântecul mamei, Ignatov îl protejează, îl salvează, îl botează și în cele din urmă îi dă numele lui și îl ajută să își croiască drum spre o nouă viață.
Este o carte demnă de un film, și merita citită.
Comments